Pornind de la prevalenţa deosebit de mare a acestei maladii, care afectează circa 3% din populaţia generală, considerăm oportună o evaluare a raportului beneficiu/risc în stabilirea terapiei de primă opţiune în Psoriazis.
Cu toate progresele ştiinţifice înregistrate până în prezent, etiologia psoriazisului rămâne în continuare obscură, evoluţia sa fiind în general lentă, în pusee, benignă însă în ceea ce priveşte prognosticul vital. Cu alte cuvinte, evoluţia naturală a bolii nu ameninţă viaţa bolnavului. Această trăsătură este deosebit de importantă în alegerea tratamentului de primă opţiune. Personal, consider o eroare folosirea unor preparate medicamentoase ori a unor proceduri care pot genera efecte adverse cu mult mai grave decât boala însăşi. Chiar şi unguentele cu corticosteroizi, folosite adesea în aplicaţii locale, nu fac altceva decât să „păcălească” boala pe moment, cu consecinţe ulterioare nefaste pentru pacient, căci, după o scurtă perioadă de remisiune, boala revine în forţă, erupţia devenind mai pronunţată şi mai întinsă, în foarte multe cazuri (bolnavii ştiu foarte bine acest lucru, pe propria lor piele, la propriu).
Iată, pe scurt, în tabelul de mai jos, enumerativ, la ce efecte adverse ne putem aştepta, în cazul folosirii diferitelor medicaţii sau proceduri terapeutice utilizate astăzi în tratamentul Psoriazisului:


Nr. crt. PREPARATUL/PROCEDURA
( în ordine alfabetică ) POSIBILE EFECTE ADVERSE
1 ANTICORPI MONOCLONALI Infecţii, trombocitopenie, tumori maligne, anemie hemolitică, agravarea psoriazisului
2 CIGNOLIN (DITRANOL) Roşeaţa, iritaţia şi colorarea în brun a pielii, rash cutanat, alergie
3 CORTICOSTEROIZI Suprainfecţii, atrofia tegumentelor, prurit, iritaţie tegumentară, foliculite, fenomen de „rebound” la întreruperea tratamentului
4 METOTREXAT Diaree, înroşirea pielii, uscăciunea buzelor şi a gurii, dureri stomacale, melenă, hematurie, tulburarea vederii, dureri toracale, convulsii, tuse, răguşeală, febră, frisoane, ulceraţii ale buzelor, căderea părului, dispnee, echimoze, sângerări diverse, descuamarea pielii, algurie, disurie, urini hipercrome, greaţă, vărsături, inapetenţă, îngălbenirea pielii şi sclerei, ameţeli, cefalee, dureri de spate, leucemie şi alte forme de cancer
5 PSORALENE Prurit, edem, arsuri, hiperpigmentare, carcinom, keratoacantom, keratoză actinică, iritaţii locale, hipercalcemie, hipercalciurie, greţuri, insomnie, depresie
6 PUVA Efectele adverse ale psoralenelor la care se adaugă cele ale radiaţiei ultraviolete de tip A, care pot duce de la o uşoară înroşire şi prurit al pielii până la dezvoltarea de carcinoame cutanate
7 RETINOIZI Prurit, alopecie, epistaxis, efecte teratogene, cheilită descuamativă uscată, ragade ale comisurilor labiale, uscăciunea şi inflamaţia epiteliilor de tranziţie, epistaxis, conjunctivită, intoleranţă la lentilele de contact, căderea părului, paronichie, fragilitatea unghiilor, descuamarea tegumentelor palmo-plantare, cefalee, scăderea vederii crepusculare, dureri musculare şi osteoarticulare

Tabelul de mai sus nu are pretenţia unei tratări exhaustive şi sub toate aspectele a problematicii efectelor secundare ale tratamentului antipsoriazic, însă aruncă o lumină asupra multora dintre posibilele efecte adverse pe care terapia actuală le-ar putea genera. Este o obligaţie de ordin deontologic a medicului curant, ca pacientului să-i fie aduse la cunoştinţă, înainte de începerea vreunui tratament, a beneficiilor şi a riscurilor acestuia. Numai după încuviinţarea dată de pacientul aflat în cunoştinţă de cauză, medicul poate iniţia terapia prescrisă.
În sensul celor prezentate, considerăm de o importanţă covârşitoare aprecierea corectă a gravităţii riscului asumat şi nu doar a măsurii acestuia, întrucât nu este atât de important cât riscăm, ci ceea ce riscăm. De pildă, dacă prin traversarea unui pârâiaş de munte riscăm ca în proporţie de 80% să ne udăm şosetele, consider că ne-am putea asuma acest risc, chiar dacă e ridicat. Nu în aceeaşi situaţie ne-am afla însă dacă ar fi să sărim peste un şanţ îngust, dar adânc de zeci de metri şi pe fundul căruia colcăie şerpi veninoşi: chiar dacă am risca să ne pierdem viaţa în proporţie de doar 1% prin ratarea săriturii şi alunecarea în acel şanţ, nu cred că cineva întreg la minte şi-ar asuma acest risc, oricât de mic ar fi procentul. Revenind la riscul unei terapii, nu contează atât de mult procentul mai ridicat sau mai scăzut al acestuia, ci obiectul riscului respectiv (subiectul fiind, în mod evident, pacientul). Dacă obiectul riscului, adică ceea ce riscăm prin respectiva terapie, este sănătatea sau chiar viaţa bolnavului, atunci consider că acea terapie trebuie evitată pe cât posibil şi în nici un caz nu ar trebui folosită ca terapie de primă opţiune. Să nu uităm că Psoriazisul, cu toate neplăcerile şi suferinţa pe care le produce bolnavului, este o boală cronică benignă, cu debut lent, ceea ce, în concordanţă cu principiul hipocratic „primum non nocere”, contraindică în mod categoric instituirea ab initio a unei terapii ale cărei efecte adverse pot fi mai grave decât boala însăşi.

În concluzie, în alegerea tratamentului adecvat şi înainte de începerea acestuia, bolnavul cu Psoriazis trebuie să cunoască următoarele:
1. Care sunt beneficiile şi care sunt riscurile terapiei recomandate de medic. Referitor la riscul tratamentului propus, bolnavul trebuie să reţină faptul că este important ceea ce riscă, adică gravitatea riscului, şi nu cât riscă, adică procentul statistic al riscului manifestării efectului advers. Bolnavul este un individ singular, unic, nu o cifră sau un procent.
2. Terapia de primă opţiune în Psoriazis trebuie să comporte riscul cel mai mic din punct de vedere al gravităţii acestuia, după cum am arătat la punctul 1. Fiind vorba despre o maladie cu debut şi evoluţie lente, cu caracter benign, nu este recomandabil să ne „năpustim” asupra bolii cu terapii de tip şoc, în care riscul asumat al tratamentului depăşeşte adesea beneficiul aşteptat. De aceea, personal recomand ca primă opţiune, cu toată răspunderea, folosirea alternativei naturiste de tratament, care în acest caz are riscuri practic nule.
3. Pe baza experienţei personale, cât şi a celei împărtăşite de alţi pacienţi, recomand în mod concret cura internă cu ceai DENIPLANT, ca terapie de primă opţiune în Psoriazis. Efectele sanogene încep să apară după prima lună de tratament, iar după două sau cel mult trei luni de cură, pielea este aproape complet vindecată. Tratamentul trebuie însă continuat mai multe luni, întrucât este necesară eradicarea cauzei interne a bolii, şi nu numai partea vizibilă, care reprezintă doar „vârful aisbergului”, după cum am arătat într-un articol anterior pe această temă.

DR. CALIN CARMACIU

Pentru problema ta medicală

Primiți în maxim 48 de ore propunera noastră privind tratamentele naturiste pe care vi le oferim